Evenimente

Biserica cu luna - 225 de existenta La ceas de sarbatoare Seara de ruga adusa Preacuratei Mihai Eminescu omagiat la Oradea Festival coral de Rusalii 1974 bis cu luna- 200 ani 2006 nov 12 slujba PS Petroniu Salajanul 2007 aprilie 04 Procesiunea din Duminica Floriilor 2007 aprilie 08 Slujba Celei De a Doua Invieri 2007 aprilie 29 ps sofronie ps petroniu 2007 aug 11 inmormantare arhidiacon savu teodor 2007 a februarie 25 intronizare ps sofronie 2007 aug 15 sarbatoare hram sf maria 2007 mai 04 mosoiu 88 ani 2007 mai 19 parastas ps coman 2008 ian 06 boboteaza 2008 ian 20 slujba comuna ecumenica 2008 ian 26 slujba inmormantare preot traian codil Corul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Catedrala 90 de ani de la reinfiintarea Episcopiei Oradiei

Newsletter

Pentru a primi cele mai noi stiri si informatii va rugam sa va inscrieti pentru newsletter cu ajutorul formularului de mai jos:

Nume:

Telefon:

E-mail:

Ceas

Meteo




Fazele lunii


Fazele lunii

 

Un moment istoric la o biserica incarcata de istorie


Pronia dumnezeiască rânduiește în viața Bisericii, din care creștinul face parte integrantă, momente de mare înălțare sufletească și trăiri emoționale de excepție. Un astfel de moment a fost slujba de Te-Deum de la Biserica cu lună, la care a participat Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul vizitei în Eparhia Oradiei, 17-20 octombrie a.c., la împlinirea celor 90 de ani de existență de la reînființarea ei. Un eveniment istoric, desfășurat într-o biserică istorică, o vizită istorică într-o Eparhie istorică și un popas istoric într-o cetate plină de istorie.
Sâmbătă, 18 octombrie a.c., Biserica cu lună s-a aflat la ceas de sărbătoare. Încă de dimineață, sute de credincioși împreună cu preoții de la Biserica cu lună și cu preoți veniți din întreaga Eparhie a Oradiei, au venit pentru a-și întâmpina Arhipăstorul. Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de prezența în straie populare de factură tradițional-bihoreană a unui grup de copii și profesori de religie de la „Școala Nicolae Bălcescu” și „Onisifor Ghibu” din Oradea. Freamătul și murmurul celor prezenți, care stăteau în așteptarea Arhipăstorului lor sufletesc sugera emoția sfântă de care erau încercați cu toții.
La ora 10.00, un alai de ierarhi în frunte cu Preafericitul Daniel poposeau în pridvorul Bisericii cu lună, întâmpinați cu flori și cu intonarea Imnului arhieresc. Alături de Preafericitul Părinte Daniel și de episcopul locului Preasfințitul Sofronie, s-au aflat și ierarhii: Preasfințitul Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, P.S. Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, P.S. Timotei, Arhiepiscopul Aradului și Ienopolei, P.S. Petroniu, episcopul Sălajului, P.S. Siluan, episcopul românilor ortodocși din Ungaria, P.S. Paisie, episcop vicar al Timișoarei.
Slujba de Te-Deum a fost săvârșită de Preasfințitul Petroniu, episcopul Sălajului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile au fost date de câtre corul Bisericii cu lună, dirijat de Pr. Conf. Univ. Mihai Brie.
După oficierea slujbei de Te-Deum, ca un gest de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Episcopiei Oradiei de-a lungul vremii și pentru purtarea de gijă a lui Dumnezeu față de slujitorii și credincioșii ortodocși ai mult încercatei Eparhii a Oradiei, Preasfințitul Sofronie, episcopul Oradiei, în calitate de gazdă a adresat un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitului Părinte Daniel, precum și tuturor celor prezenți la eveniment: ierarhi, preoți, monahi, oficialități și credincioși.
„Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei –a spus Preasfinția Sa- îmbracă în aceste zile haine de sărbătoare, împlinind 90 de ani de când, în străvechiul pământ al Bihorului, în Țara Crișurilor a fost restabilită Eparhia Ortodoxă Română. În această catedrală istorică au fost intronizați toți episcopii Oradiei, în această biserică frumoasă, care a rămas și va rămâne pentru totdeauna în memoria bihorenilor ca Biserica cu lună. Această biserică este o emblemă nu numai pentru orașul nostru, ci este o emblemă pentru întreaga zonă în care ne aflăm, pentru toată Crișana. Pentru că este singura biserică din lume dotată cu un mecanism care arată fazele lunii, fără întrerupere, cu precizie până azi, din momentul montării mecanismului cu ceas în turnul catedralei”.
În cuvinte alese, Preasfințitul Sofronie a evocat nașterea și destinul acestei biserici, împrejurările istorice care au generat apariția ei, precum și pesonalitățile ecleziastice și laice care au influențat mersul său, sau ele însele au fost marcate de existența acesteia. Totodată, Preasfinția Sa a subliniat faptul că Biserica cu Lună a fost martor la foarte multe evenimente cu caracter bisericesc și național, care au marcat destinele românilor ortodocși din Bihor. Aici au fost întronizați episcopii Oradiei de după 1920, când aceasta a devenit catedrală episcopală, aici a fost întâmpinată Armata Română condusă de Generalul Traian Moșoiu, eliberatoarea orașului Oradea de sub stăpânirea bolșevică, la 20 aprilie 1919, în ziua de Paști, aici au fost primiți suveranii români la slujba de Te-Deum, regele Ferdinand și regina Maria, la 23 mai 1919, care făgăduiesc atunci reînființarea Episcopiei Oradiei, lucru înfăptuit un an mai târziu prin Decretul regal din 30 august 1920. Printre altele, Preasfințitul a mai adăugat faptul că Biserica cu Lună a fost și este un focar de cultură, nu doar prin valoarea artistică a bisericii, ci și prin activitățile cultural-religioase care s-au desfășurat și care se desfășoară și în prezent, ceea ce face ca ea să fie o biserică dinamică, atât în plan pastoral-misionar, cât și cultural-educativ. La finalul cuvântării Preasfinția Sa a surprins succint bogăția spirituală și zestrea culturală îngemănată în acest lăcaș de închinare:
„Catedrala cu lună rămâne peste veacuri ca un simbol al dăinuirii noastre, al identității noastre culturale și spirituale, și nu în ultimul rând, un loc binecuvântat în care se întâlnește Răsăritul și Apusul, prin arhitectură, prin pictură, prin tot ceea ce se vede. Orientul și Occidentul se întâlnesc în această catedrală de la marginea dinspre Apus a Neamului românesc.
Preafericirea Voastră, bine ați venit și Vă dorim să Vă simțiți bine aici la Oradea, acasă la Preafericirea Voastră, și în Banat și în Bihor, ca și în tot Ardealul, ca și în toată țara. Întru mulți și fericiți ani !”
A urmat apoi cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care a fost un adevărat excurs teologic-duhovnicesc asupra ființei umane înzestrată cu conștiință de sine, voință liberă și responsabilă pentru a aduce ofranda iubirii sale lui Dumnezeu, ca act de mulțumire pentru binefacerile pe care El le revarsă necontenit asupra lumii, în general, și a omului, în special. Preafericirea Sa a subliniat faptul că responsabilitatea recunoștinței este un factor determinant al dăinuirii omului în această lume, nu numai în raport cu Dumnezeu, ci și în relație cu semenii săi. Astfel că, apelul la memoria înaintașilor, fie prin rugăciune, fie prin momente comemorativ-culturale, este expresia recunoștinței față de cei care au precedat istoria prezentă, fără contribuția cărora, aceasta din urmă nu ar fi posibilă. Recunoștința față de înaintași înseamnă și asumarea continuării lucrării de zidire a Bisericii și a Neamului, lucrare care ne revendică înmulțirea talanților încredințați. În acest sens, Preafericirea Sa a spus:

„Mulțumim lui Dumnezeu că ne aflăm aici, într-o catedrală așa de fumoasă, și în același timp, simbol al demnității noastre ortodoxe românești în această parte a țării, un spațiu de legătură între generații, între tradiția creștină răsăriteană și tradiția apuseană, în ce privește arhitectura și frumusețea acestei biserici.
Mulțumim, deasemenea, dumnevoastră Preasfinția Voastră pentru cuvintele calde adresate nouă și pentru această atmosferă de rugăciune. „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu” spune o vorbă din popor, urmând învățătura Evangheliei Mântuitorului Hristos. Am venit aici să mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra acestei Eparhii de-a lungul timpului, mai ales de la reînființarea ei, din 1920, să-i comemorăm pe cei care au fost vrednici slujitori ai ei și să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a continua activitățile lăsate nouă ca moștenire, și în același timp, să amplificăm lucrarea pastorală și de misiune din această parte a țării. Noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu – a mai spus Preafericirea Sa – și să arătăm recunoștință față de înaintași și față de cei care iubesc Biserica lui Hristos, nu numai prin cuvânt, ci și prin faptă..
Mulțumind, este activitatea cea mai nobilă și definitorie a omului, singura ființă care are conștiința recunoștinței. El este o ființă euharistică sau mulțumitoare. Și cea mai înaltă lucrare a creștinului este Liturghia euharistică sau lucrarea publică de mulțumire adusă de poporul lui Dumnezeu, săvârșită de Dumnezeu pentru poporul Său. Această lucrare de mulțumire, de recunoaștere și recunoștință a binefacerilor venite de la Dumnezeu este lucrarea fundamentală”.
În continuare, Preafericitul Părinte Daniel a creionat motivațiile care trebuie să ne inspire pentru a fi mereu încorporați în lucrarea doxologică de mulțumire față de Părintele Ceresc, referindu-se la faptul că toată zidirea este adusă și menținută în existență prin dragostea nemărginită a Sfintei Treimi. Existența omului și a lumii, ca spațiu de manifestare și loc al mântuirii omului, talanții cu care ne înzestrează pe noi Dumnezeu sunt darul cel mai de preț și expresia iubirii proniatoare a lui Dumnezeu. Darul ne cheamă la a ne îndrepta privirea spre Dăruitor și a dărui din darul Său, mulțumind cu recunoștință pentru el. De aceea, slujba de Te-Deum este alături de Sfânta Liturghie actul de mulțumire prin excelență:
„Te-Deum, pe Tine Dumnezeule Te lăudăm, Ție Îți mulțumim, acest cuvânt care provine din limba latină a avut, are și va avea întotdeauna o semnificație deosebită pentru viața poporului român. Toate marile evenimente săvârșite pentru unitatea, libertatea și demnitatea poporului român s-au făcut fiind precedate de Te-Deum, de mulțumire pentru binefacerile lui Dumnezeu și de invocare sau chemare a ajutorului Său. Te-Deumul a precedat Adunările ad-hoc din Moldova și Țara Românească, unirea Principatelor, Te-Deumul a precedat evenimentul mare din 1918, mai întâi s-a săvârșit Sfânta Liturghie și Te-Deumul în biserică și apoi s-a mers pe câmpia unde s-a proclamat Unirea. Totdeauna Te-Deumul înseamnă invocarea prezenței lui Dumnezeu în viața noastră și mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale”.
La finalul cuvântărilor, Preafericitul Părinte Daniel a dăruit Eclesiarhului Bisericii cu lună, Teodor Cristea, pe seama bisericii, o cruce de binecuvântare, Sfânta Scriptură, ediția sinodală din 2008, precum și câteva cărți cu conținut teologic.
Am putea spune că în felul acesta, în tezaurul memoriei Bisericii cu Lună s-a mai adăugat un eveniment de o mare încărcătură emoțională. Vizita Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Biserica cu Lună din Oradea reprezintă o nouă pagină de istorie bisericească națională înscrisă în conștiința românilor ortodocși bihoreni.


Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro