istoric biserica cu luna

Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Arhitectura. Sculptura. Pictura. Obiecte de cult, Arhitectura Influențe ale stilurilor occidentale în arhitectur Proiectantul și constructorul Bisericii cu Lună Sculptura Sculptura nouă Sculptura nouă Sculptura nouă Sculptura veche Sculptura veche Sculptura veche Sculptura veche Pictura Pictura veche Pictura veche Pictura veche murală Terminarea lucrărilor de pictură veche și sfințire

Ultimele Evenimente

Mihai Eminescu omagiat la Biserica cu Luna Seara de rugaciune inchinata parintilor si copiilor Invitatie seri duhovnicesti,18-25 martie 2012 Cateheze în perioada Postului Mare Preasfințitul Sofronie a aniversat 13 ani de la hirotonia întru arhiereu și 5 ani de la întronizarea în scaunul eparhial al Oradiei Duminica Ortodoxiei la Biserica cu Luna Nicolae Jiga in memoria bihorenilor Un moment istoric la o biserica incarcata de istorie 90 de ani de la reinfiintarea Episcopiei Oradiei Preafericitul Parinte Patriarh Daniel la Catedrala cu Luna Procesiune de Praznicul Adormirii Maicii Domnului 2008 ian 26 slujba inmormantare preot traian codila 2008 ian 20 slujba comuna ecumenica 2008 ian 06 boboteaza 2007 mai 19 parastas ps coman 2007 mai 04 mosoiu 88 ani 2007 aug 15 sarbatoare hram sf maria 2007 februarie 25 intronizare ps sofronie 2007 aug 11 inmormantare arhidiacon savu teodor 2007 aprilie 29 ps sofronie ps petroniu

Newsletter

Pentru a primi cele mai noi stiri si informatii va rugam sa va inscrieti pentru newsletter cu ajutorul formularului de mai jos:

Nume:

Telefon:

E-mail:

Ceas

Meteo




Fazele lunii


Fazele lunii

 

Pictura veche

Pictura veche
. Pictura veche pe lemn
a. Autorii. Cea mai mare parte a vechii picturi pe lemn și o bună parte din cea murală (ca si sculptura si auritura amintite la cap. „Sculp¬tura veche") este opera fraților Alexandru și Arsenie Teodorovici. Cel mai reputat dintre ei, pe la începutul sec. XIX, era Arsenie. De origine armenească, născut la Panciova, a trăit la Novisad, unde a și răposat în anul 1835. Centrul picturii bisericești ortodoxe pentru această zonă era, în epoca aceea, la Timișoara si, mai ales, la Novisad Iugoslavia. El a zugrăvit mai multe biserici în diferite orașe, printre care Novisad, Ze-mun, Mitrovița, Vîrseț, Timișoara și Buda. Pictura și celelalte lucrări ale lor au fost începute la 1816. Trebuie de recunoscut însă, din capul locului, că din punctul de vedere al expresiei artistice, sculptura realizată de ei se situează cu mult deasupra operei lor picturale, pe lemn sau zid. In pictura pe lemn, frații Teodorovici au lucrat icoanele de pe tîmplă si cele de la baldachinul Sf. Epitaf.
O parte mai mică a picturii pe lemn a executat-o Paul Murgu din Timișoara. El a zugrăvit mai multe biserici din Banat, printre care și aceea din Chisoda-Timis, sculptura tîmplei si icoanele de acolo fiind (con¬form afirmației lui Firu) o copie fidelă a tîmplei Bisericii cu Lună. De la el ne-au rămas icoanele de la amvon, de la strana arhierească si de la pupitrele celor două strane ale cîntăreților.

b. Tehnica. Pictura pe lemn executată de cei trei este în tehnica ulei care, cum spune Prof. Eugen Pohonțu, „întrunește toate calitățile și posi¬bilitățile celorlalte" tehnici (pastel, tempera, acuarelă). Iar stratul „culo¬rilor în ulei devine, prin uscare, extrem de solid si aderent cu suportul", ceea ce se vădește si la Biserica cu Lună, unde picturile în ulei pe lemn, executate cu peste 150 de ani în urmă, apar și astăzi la fel de „proaspete".

c. Programul iconografic. Icoane pictate de frații Alexandru și Ar¬senic Teodorovici.
Tîmplă. Tîmplă fiind foarte înaltă, icoanele sînt împăr¬țite în opt registre, dar sînt astfel proporționate, încît să se descifreze cu ușurință subiectele tratate, indiferent de înălțimea la care se află dis¬puse pe tîmplă. Pentru orientarea exactă a privitorului, dar și ca să ră-mînă mărturie pentru viitorime, menționăm toate icoanele de pe tîmplă (ceea ce încă nu s-a făcut de către antecesori).
Registrele le menționăm, după rînduială, de jos în sus.
Registrul I: Cele două Icoane împărătești (Mîntuitorul și Maica Domnului), încadrate de celelalte două icoane mari: Sf. loan Bote¬zătorul și Sf. Ierarh Nicolae. Ușile împărătești, cu cele două icoane ce reprezintă Buna-Vestire: Prea Curata si Pururea Fecioara Măria și Sf. Arhanghel Gavriil. Pe Ușile Diaconești: la dreapta, Sf. Arhanghel Mihail iar la stînga, Sf. Arhidiacon și întîiul Mucenic Ștefan. Deasupra Uși¬lor Diaconești: dreapta, Mucenicirea Sf. Arhidiacon Ștefan iar stînga Con¬vertirea lui Saul pe Drumul Damascului. Sub icoanele de la registrul I: Hristos vorbind cu Samarineanca, Tăierea Capului Sf. loan Botezătorul, la dreapta. Iar la stînga, Fuga în Egipt, Hristos potolind vînturile și ma¬rea. Deasupra registrului I: In mijloc, Cina cea de Taină. La dreapta: Hris¬tos umblînd pe mare, învierea lui Lazăr, Sfinții Arhangheli Mi-hail si Gavriil, iar la stînga: Intîlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Nașterea Sf. loan Botezătorul, Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Registrul II (jos): In mijloc (icoană mare trecînd și în rîndul de sus): Prea Sfînta Treime încoronînd-o pe Prea Curata și Pururea Fecioara Măria. La dreap¬ta: Pogorîrea Duhului Sfînt, Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în bise¬rică a Maicii Domnului. La stînga: Adormirea Maicii Domnului, înălța¬rea Sfintei Cruci, Sfînt Arhanghel (anonim) ocîrmuitor în timpul Exodu¬lui (Ieșire 14, 19; 23, 20; 32, 34). Registrul II (sus): La dreapta: Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Intrarea în Ierusalim. La stînga: Tăierea împrejur, Intîmpinarea Domnului, învierea Domnului. Registrul III: în mijloc (icoană mare trecînd si în registrul IV): Luarea Trupului lui Hristos de pe cruce. La dreapta: Proorocii Mari: Isaia, Ieremia. La stînga: Proo¬rocii Mari: lezechiel, Daniel.
Registrul IV: Proorocul Moisi, Dreptul îm¬părat Solomon, la dreapta, iar la stînga, Arhiereul Aaron, Dreptul împă¬rat David.
Registrul V: In mijloc, Crucea Răstignirii. La dreapta, Sf. Apos¬tol loan. La stînga, Maica Domnului, în total 46 de icoane pe tîmplă.
Baldachinul Sf. Epitaf. Frații Teodorovici și-au împodobit această lucrare sculpturală a lor, cu așa numita „Calea Crucii", de inspirație oc¬cidentală, constituită din 12 icoane fixe. Le menționăm (acum, pentru prima dată) cu subiectele lor, pentru vechimea lor. Pe latura din spate: Mîntuitorul cu hlamidă roșie si trestie, Bătut pe Drumul Golgotei și pur-tîndu-Și crucea, Cu mîinile legate, Căzut sub cruce si bătut. Pe latura din dreapta: Mîntuitorul primind crucea, Pironirea pe crucea aflată la pămînt, învinovățirea Mîntuitorului de către cei mai mari, Pe Drumul Golgotei. Pe latura din stînga: Flagelarea, Sf. Veronica si Năframa, Mîn¬tuitorul în fața lui Pilat, Mîntuitorul pe Drumul Golgotei.
Icoane pictate de Paul Murgu. Le menționăm, tot acum pentru prima oară: Amvonul: în centru, lisus-copil, în mijlocul dascălilor. Spre răsărit: Sf. Grigorie Bogoslovul, iar spre apus Sf. Vasile cel Mare. La Strana Arhierească: Sf. loan Gură de Aur. La pupitrele stranelor cîntăreților: Dreapta, Sf. loan Damaschin și Cuv. Arsenie. Stînga, Sfinții Metodie și Chirii.

d. Stilul. Prin tematică și dispoziția pe tîmplă, majoritatea icoanelor pictate de frații Teodorovici se încadrează în rînduiala bizantină, însă tratate în stil occidental, în manieră renascentistă și, puțin, în maniera barocului. Alte icoane pictate de ei au tematică direct occidentală, în schimb, cele cîteva icoane pictate de Paul Murgu sînt de stil bizantin curat.
Pictura de stil bizantin. De rînduiala bizantină este situarea Crucii Răstignirii, în partea superioară a tîmplei, „în mijlocul praznicelor, dea¬supra tuturor", prevăzută cu patru, iar nu cu trei cuie, cu rezemătoare de picioare, încadrată de icoanele Maicii Domnului si Sf. Apostol loan. La Botezul Domnului, Duhul Sfînt este prezentat în chip de Porumbel, conform referatului scripturistic. Dar la Pogorîrea Duhului Sfînt, este figurat în două înfățișări simultan, contrar textului scripturistic: si în chip de Porumbel, si în chip de Limbi de Foc, ca și cum Duhul Sfînt ar purcede de la Sine, iar nu de la Dumnezeu-Tatăl. (Dar și alți pictori din străvechimea orientală au procedat așa). La înălțarea Sfintei Cruci, este prezentat și Sf. împărat Constantin. Dacă această prezentare nu este în litera erminiilor (căci el nu era prezent fizic la sărbătorescul eveniment), în schimb este în spiritul istoriei Bisericii, în care Constantin a avut un rol deosebit de important, împreună cu mama sa Elena (fiind denumiți chiar „întocmai cu Apostolii") și tot el a suportat cheltuielile pentru să¬păturile arheologice de la Ierusalim, cu care prilej s-a descoperit si Cru¬cea Mîntuitorului.
Veșmintele arhierești ale Sfinților Ierarhi din sec. I si IV—V, zu¬grăviți singular sau în diferite scene cu prezență de arhierei, din pro¬gramul iconografic menționat mai sus, sînt prezentate corect ca factură. Toți ierarhii poartă omoforul mare, existent la începuturile Bisericii, însă apare și anacronismul mitrei, sacosului și bederniței, pe care acei Sfinți Păiinți nu le-au purtat, deoarece acestea au apărut de abia în sec. VI— IX. (Liturgica admite o singură excepție: Pentru marea lor însemnătate, Sfinții Vasile cel Mare și loan Gură de Aur pot fi prezentați si cu sacose, în loc de feloane arhierești). Paul Murgu îi prezintă corect pe Sfinții Va¬sile cel Mare si Grigorie Teologul, purtînd feloane (dar simple, preoțești, nu arhierești, cu mai multe cruci, „polistavrii"). în schimb, tot la el este în concordanță cu timpul istoric înveșmîntarea Sfinților Metodie (820— 885) și Chiril (c. 827—869), prevăzuți cu odăjdii apărute mai tîrziu în cultul ortodox.
Pictura de stil occidental. In pictura pe lemn (ca și în cea murală) a lui Alexandru și Arsenie Teodorovici se observă nu numai maniera occidentală de tratare a subiectelor, ci și însăși tematica occidentală a unor scene. Regretatul Acad. George Oprescu preciza, de altfel, că pic¬tura bisericească românească ce înflorise între sec. XIV—XVIII, „nu de¬cade decît spre finele acestui ultim secol, atunci cînd apar la noi si în pictura religioasă primele simptome ale unei influențe venite de la aca-demismul apusean". In analizarea acestui aspect, ne orientăm nu numai după liturgică si erminii (în aceste domenii existînd si unele contrazi¬ceri) ci, în primul rînd, criteriul de orientare va fi cel al dogmaticii or¬todoxe. Așa cum, de exemplu, procedează reputați specialiști ca I. D. Ștefănescu, Prof. Virgil Vătăsianu sau Prof. Vasile Drăguț, care precizează că pictura noastră bisericească medievală „nu era o simplă decorație murală, ci o foarte complexă reprezentare a dogmelor". De altfel (po¬trivit Referatului reprodus de Prof. Nicolae Chițescu si Arhim. Nifon Mihăiță), chiar Comisia de dialog ortodoxo-anglican, la recenta întrunire din 1983, a ținut să sublinieze că icoana servește ,,la comunicarea Evan¬gheliei" și deci rosturile ei „trebuie totdeauna controlate prin criterii teologice. Nu e numai o simplă decorare, ci parte integrantă a vieții si cultului Bisericii". Bineînțeles, nu vom acuza de... „erezie" pe cei doi pictori, deoarece influența occidentală în arta bisericească ortodoxă romanească este veche, în toate cele trei Țări române, exercitîndu-se pînă în zilele noastre.
Exemplificăm cu cîteva icoane de factură specific romană de pe tîmpla Bisericii cu Lună. Încoronarea Prea Curatei de către Sfînta Treime (temă direct romano-catolică). Iar în însuși cadrul Sfintei Treimi, Tatăl înfățișat în chip de om foarte bătrîn (conform exegezei apusene a textu¬lui de la Daniel 7, 2 si 7, 9—13, relativ la „Cel vechi de zile") si cu nimb triunghiular (ca si cum Persoana Tatălui ar cuprinde în Sine si Persoanele Fiului si Duhului Sfînt). Pentru sugerarea plastică a Tatălui, pictura bizantină străveche a găsit două formule: „Cel vechi de zile", în care Fiul întrupat ca om apare în locul Tatălui (Mîntuitorul fiind înfățișat cu pă¬rul și barba albe), pe temeiul textelor de la loan 12, 45 si 14, 9: cine vede pe Fiul vede, implicit, pe Tatăl. Sau prezentarea separată a lui Dumne¬zeu Tatăl numai „ca o mînă ce iese din nori".
La Botezul Domnului, Sf. loan Botezătorul este prezentat utilizînd vasul ritului roman, iar nu potrivit iconografiei bizantine, numai cu mîna pe creștetul Stăpînului (ca, de exemplu, în miniatura din „Tetraevan-ghelul Sucevița 23"). La Cina cea de Taină, apare mielul pascal, iar Mîn¬tuitorul binecuvîntînd azima și vinul, ilustrîndu-se astfel epicleza după ritul roman. În două locuri pe tîmplă (într-o icoană separată si pe bedernița Sf. Nicolae) învierea Domnului este înfățișată în varianta iconogra¬fică apuseană: Mîntuitorul înviat, cu bustul semi-gol, cu un drapel în mină, piatra mormîntului fiind răsturnată de îngeri, iar ostașii căzînd ca morți de spaimă. Asemenea înfățișare (din dorința de a se reprezenta mo¬mente separate în una si aceeași scenă) nu are fundamentare scripturis-tică. îngerul a prăvălit piatra numai după înviere, iar ostașii 1-au văzut numai pe înger, iar nu și pe însuși Domnul înviind. „N-au simțit, cînd ai înviat, ostașii cei ce Te-au străjuit" (Stihira l, Glas 5, Laudele). Nici o ființă omenească n-a văzut însuși faptul învierii, ci numai pe Mîntuitorul înviat. Adevăr pe care 1-au subliniat, în același număr de Paști 1984 al Telegrafului Român, P.S. Episcop Vasile Coman al Oradiei, Pr. Prof. Ilie Moldovan și Arhim. B.V. Anania.
Tot de inspirație occidentală sînt și alte icoane. La Fuga în Egipt, nu sînt prezentate cele patru personaje prevăzute de erminii (adică si un tînăr care duce asinul de căpăstru), ci numai cele trei, sugerîndu-se astfel scena din iconografia occidentală, „S'fînta Familie". In schimb, pictorii au adus, la această scenă, un element foarte interesant și plauzibil, de noutate în pictura bisericească românească: în fundalul scenei, se văd... Piramidele Egiptului, fapt care redă și culoarea locală dar si atestă despre informarea ,,la zi" a pictorilor. La Intîlnirea cu Elisabeta, Maica Domnu¬lui - în care „n-a fost prihană și nici mîndrie", ca să i se vadă „împle¬titurile părului" - este prezentată cu capul descoperit, ceea ce constituie (după erminie) ,,lucru ereticesc". La icoanele Bunei-Vestiri de pe Ușile împărătești și la cele două Icoane împărătești apar occidentalele căpșoare de îngerași, cu aripioare. Sfinții Apostoli Petru și Pavel nu sînt prezentați cu cîte o carte în mînă, după rînduiala ortodoxă, ci: primul cu „cele două chei", simbol al primatului papal și al îndoitei stăpîniri papale pe pămînt si în cer, iar al doilea cu sabia în mînă, semnul mucenicirii sale la Roma, conform martirologiilor (reprezentare răspîndită în țara noastră în sec. XIX—XX).
Tot în stil apusean, cei patru autori ai vechii picturi pe lemn sau murală au înconjurat capetele Sfintelor Persoane nu cu nimbul bizantin precis conturat, ci cu acel „halo" (de la grecescul „halos", care înseamnă „cearcăn", în franțuzește „halo"), o lumină difuză, cu diminuări de ton si fără contur precizat. Iar stilul baroc se evidențiază prin răsuciri de tors, pretins „grațioase", la unele personaje feminine, sau prin veșminte agi¬tate fără rost, în contrast cu starea fizică liniștită a personajelor.


Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro