istoric biserica cu luna

Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Monografia Bisericii cu luna Arhitectura. Sculptura. Pictura. Obiecte de cult, Arhitectura Influențe ale stilurilor occidentale în arhitectur Proiectantul și constructorul Bisericii cu Lună Sculptura Sculptura nouă Sculptura nouă Sculptura nouă Sculptura veche Sculptura veche Sculptura veche Sculptura veche Pictura Pictura veche Pictura veche Pictura veche murală Terminarea lucrărilor de pictură veche și sfințire

Ultimele Evenimente

Mihai Eminescu omagiat la Biserica cu Luna Seara de rugaciune inchinata parintilor si copiilor Invitatie seri duhovnicesti,18-25 martie 2012 Cateheze în perioada Postului Mare Preasfințitul Sofronie a aniversat 13 ani de la hirotonia întru arhiereu și 5 ani de la întronizarea în scaunul eparhial al Oradiei Duminica Ortodoxiei la Biserica cu Luna Nicolae Jiga in memoria bihorenilor Un moment istoric la o biserica incarcata de istorie 90 de ani de la reinfiintarea Episcopiei Oradiei Preafericitul Parinte Patriarh Daniel la Catedrala cu Luna Procesiune de Praznicul Adormirii Maicii Domnului 2008 ian 26 slujba inmormantare preot traian codila 2008 ian 20 slujba comuna ecumenica 2008 ian 06 boboteaza 2007 mai 19 parastas ps coman 2007 mai 04 mosoiu 88 ani 2007 aug 15 sarbatoare hram sf maria 2007 februarie 25 intronizare ps sofronie 2007 aug 11 inmormantare arhidiacon savu teodor 2007 aprilie 29 ps sofronie ps petroniu

Newsletter

Pentru a primi cele mai noi stiri si informatii va rugam sa va inscrieti pentru newsletter cu ajutorul formularului de mai jos:

Nume:

Telefon:

E-mail:

Ceas

Meteo




Fazele lunii


Fazele lunii

 

Monografia Bisericii cu luna

Tinutul cunoscut sub numele de Crisana sau Tara Crisurilor, dinspre Est e marginit de Muntii Bihorului, înspre Vest se întinde spre Câmpie, la Nord-Vest e udat de râul Tisa, iar la Sud de undele line ale Muresului. Granitele lui sunt: la Nord Maramuresul, la Est Ardealul, la Sud Banatul, iar la Vest Ungaria.
Acest tinut binecuvântat de Dumnezeu cu toate frumusetile si bogatiile naturii, strabatut de la Est la Vest de cele trei Crisuri (Crisul-Alb, Crisul-Negru si Crisul-Repede) formeaza tinutul cu¬noscut în istorie sub numele Crisana.
În partea centrala a Crisanei e situat judetul Bihor, iar însusi centrul pentru toata viata economica, industriala, comerciala si culturala din judetul Bihor si din toata Crisana este Oradea, capitala Crisanei si totodata capitala judetului Bihor.
Desi Oradea are înca si în prezent aspectul unui oras un-guresc, totusi judecând dupa regiunea ce-o înconjoara, Oradea în realitate este sediul unui judet românesc si ca acei care au contribuit cu banul, cu munca si cu sudoarea lor la dezvoltarea acestui oras, au fost Românii. Românii sunt cei mai vechi locuitori, autohtonii acestui jutdet.
Dovada e portul locuitorilor români din partile Beiusului, mai ales al celor de sub poala Bihorului, care-i portul vechilor Daci. Date pozitive, care sa ne arate precis când s-a întemeiat Oradea, nu avem. Luând însa în considerare faptul ca, pe locul unde se afla Oradea de azi, pe timpul cuceririi Daciei de catre Romani, se afla un oras numit Ulpianum, iar dupa alti istorici Buredensium, trebuie sa admitem opinia, ca acest oras exista înca de pe timpul Romanilor care au cunoscut apele termale de la Baile Episcopesti.
Desi continuitatea neamului românesc aici în Oradea — în¬tocmai ca si a Ungurilor — nu se poate bine preciza, totusi trebuie sa credem ca, daca Românii au locuit neîntrerupt pe plaiurile Crisanei si a caror continuitate e deja bine stabilita de istoricii nostri, cu atât mai mult trebuie sa se admita ca, Românii au locuit si aici în Oradea, pentru a carei aparare au luptat sub voievozii lor.
Înca pe timpul primilor Regi din familia Arpadiana, Românii Bihoreni îsi aveau cnezatele lor recunoscute de toti regii Unguri de mai târziu, precum si de episcopii unguri de la Oradea, care devin stapânii lumesti ai Bihorului. Dupa cum arata Registrul de la Oradea, cnezatul român avea o situatie exceptionala, ceea ce dovedeste ca pe teritoriul Die¬cezei Catolice de la Oradea se aflau foarte multi români. Din Chartulariumul dat la anul 1375 de Capitlul Catolic din Oradea aflam, ca românii iobagi ai Capitlului si Episcopului ungur platesc acestora numai zeciuiala din toate venitele lor, îndatorati fiind, ca aceasta zeciuiala fiecare iobag s-o transporte la re¬sedinta stapânilor. Tot asa cnezii trebuiau sa dea Capitalului zeciuiala din oi si porci, apoi o patura sub seaua si un cas. Aceasta dare fata de episcopul ungur si capitalul au platit-o si românii locuitori în Oradea. Episcopul ungur loan Vitez, cu scop de a atrage câti mai multi români pe domeniile sale dar mai ales pentru a popula districtul Beius a scutit populatia de a mai plati zeciuiala si mai ales de a da patura sub seaua.
În vechime Oradea se compunea din patru comune de sine statatoare, unde pe îndente una de alta, având fiecare deosebit organele sale administrative, si care comune împreuna cu cetatea se numeau Oradea Mare. Aceste patru comune erau: Olosigul pe malul drept al Grisului Repede, Velenta, Orasul nou si Subcetate pe malul stâng al Grisului, toate asezate la o anumita distanta de cetate. Locuitorii acestor comune, întrucât reclamau interesele Cetatii, erau succesiv înmultite cu noii colonisti adusi aici din toate provinciile împaratiei si mai ales din Regiunile Rinului, precum si din Italia, care erau adapostiti mai cu seama în comuna Olosig. Fiindca în aceasta comuna s-au colonizat în mai multe rânduri Italieni, pentru aceea s-a si dat acestei comune numirea de Olosig — de la cuvântul unguresc „Olasz" ce însemneaza Italian. Acesti colonisti fiind toti de legea catolica erau reprezentantii catolicismului în marea de români, care cu toti apartineau „religiunii ortodoxe”. În comuna Velenta precum si în Subcetate locuiau Românii.
Tot asemenea multi Români locuiau si în Orasul-Nou, care, în schimbul unor obligatii materiale fata de Episcopul catolic ungur, traiau liberi, avându-si si ei organizatiile lor, asemenea locuitorilor Români din judet. Sub raport bisericesc Românii aveau dreptul de a-si alege pe preotii lor, care erau absolut liberi de orice sarcina si obligatie pecuniara catre Episcopul catolic ungur, pe când preotii catolici unguri din toate venitele lor plateau zeciuiala Episcopului lor. Aceeasi exceptionala situatie fata de Episcopul catolic ungur o aveau Românii si în chestiunile administrative, având organiza¬tiile lor proprii sub conducerea voievozilor si cnejilor, ceea ce înca arata, ca Românii nu constituiau un popor pribeag, nomad, de pastori, ci un neam bine organizat, disciplinat si constient de misiunea-i istorica harazita de Providenta între alte neamuri surori sau streine, înzestrat cu vechi drepturi mostenite de la strabuni,, încât nici dupa un mileniu Românii n'au lâncezit din energia de a-si apara vindicativ aceste drepturi.


Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro